sa ne continuam povestirile..

pentru ca pana la urma bloggul asta are menirea de a imparti cu lumea aventurile noastre atat pe plaiuri straine cat si pe plaiuri mioritice, va propun sa incepem un nou episod, si anume "Sibiu- Capitala Culturala Europeana", specificul temei fiind Concertul Scorpions din de luna trecuta..
dau eu primul impuls...am ras, am plans, ne-a fost frig, ne-a fost cald, ne-au durut picioarele dar pana la urma i-am vazut pe the mighty scorpions

"Să mai strângem, mamă"

Şi ca să explic şi motto-ul nostru, am să divaghez puţin de la aventurile noastre la turci şi am să povestesc puţin despre revenirea în ţară, ocazie cu care am aflat care este tariful standard ("nu e şpagă, mamă, e ca să nu ne opreşte la vamă") pentru trecerea rapidă a vămii bulgare: 15 euro de persoană.

Noi, europenişti feroce, am refuzat cu străşnicie să plătim orice taxă pentru care nu primeam chitanţă ("ei, chitanţă!"). Nea Vasile, un fel de bunic, sau guru al bişniţarilor bucureşteni a încercat cu frumosul. Cristi, prinţul moştenitor al acestui statut, un tânăr finuţ de vreo 120 de kilograme, şi-a exercitat talentele de negociator, aducând argumente clasice de genul "vă dau foc la bagaje" şi "vă las în vamă". Domnişoarele din spatele nostru încercau să facă pe mediatorii: ne explicau nouă că "aşa se face, altfel se confiscă tot", şi domnilor Vasile şi Cristi, că "fetele nu ştie, că e prima dată".

Cam pe-atunci s-a trezit Georgiana dintr-un somn de plumb şi a început să le vorbească mai pe limba lor (chiar trebuie să învăţ bucureşteana asta, nu ştii niciodată când se dovedeşte utilă); ei bine, într-un final, s-au lămurit că suntem nişte bieţi studenţi, că nu aducem marfă şi că atunci când spunem că avem 2 cutii de rahat, chiar avem 2, nu 20, şi că "o valiză" înseamnă "o valiză", nu "o valiză şi 10 saci" de persoană. Şi atunci să te ţii de iubire, inima meaaa! Complimente aduse frumuseţii peste fire a Georgianei; prăjituri aduse de domnu' Cristi plin de remuşcări, zâmbete binevoitoare...

Ajungem, în cântece şi voie bună (despre care se va povesti mai încolo) aproape de vama română. Unde primeşte şoferul un telefon că babaul... pardon, Poliţia Economică, îşi bagă nasul prin bagajele bieţilor călători. Oare ghiceşte cineva care a fost răspunsul, deja acceptat ca un fel de "Sesam, deschide-te"? Da! "Să mai strângem".

Şi au mai strâns. Aşadar, şpaga pentru Poliţia Economică s-a ridicat la 200 de dolari şi 200 de euro. Nu-i puţin, frate, să moară mama. Da' ce nu face omu' pentru marfa lui...

Şi uite aşa s-a desfăşurat trecerea peste graniţe a naivilor studenţi, care "acuma ştie". Să ne auzim (cu) bine!

Mai târziu

cine sunt Gigi şi Rambo

Ca să înţeleagă tot poporul de ce titlul blogului nostru este care este: la pornirea autocarului care ne-a adus în stil înapoi în ţară, stewardesa (da, am avut stewardesă) i-a prezentat pe cei doi şoferi: Domnu' Gigi şi Domnu' Rambo. Detalii despre cele 12 ore mirifice pe care le-am petrecut în compania acestor personaje selecte, în viitoarele posturi.

Taxiul-minune

Aş zice că primul şoc cultural l-am avut când am încercat să ajungem de la agenţie până în campus. Şase oameni, o medie de două piese de bagaj de căciulă şi un taximetrist inventiv care ne-a aranjat ca pe nişte piese de puzzle într-o maşină de 4 + 1 locuri. O oră şi câteva membre amorţite mai târziu, am ajuns şi ne-am revărsat din bietul autovehicul arhiplin. Cel mai ciudat a fost că nimănui decât nouă nu i s-a părut ciudat. Nici măcar poliţiştilor pe lângă care am trecut cu viteze în medie duble faţă de cea legală (asta în eventualitatea în care chiar există o limită de viteză în Turcia)...

key moments

"lasa mai, fetele nu stie!"
propun sa adunam momentele cheie ale excursie so as to show everyone what a special experience it was..

Sa incepem cu inceputul ...

Nici macar nu stiu care e inceputul ... Stiu sigur ca trebuie adaugata deviza acestui blog, anume "sa strangem ... sa mai strangem" ... ;)