Monday, 30 July 2007
Taxiul-minune
Aş zice că primul şoc cultural l-am avut când am încercat să ajungem de la agenţie până în campus. Şase oameni, o medie de două piese de bagaj de căciulă şi un taximetrist inventiv care ne-a aranjat ca pe nişte piese de puzzle într-o maşină de 4 + 1 locuri. O oră şi câteva membre amorţite mai târziu, am ajuns şi ne-am revărsat din bietul autovehicul arhiplin. Cel mai ciudat a fost că nimănui decât nouă nu i s-a părut ciudat. Nici măcar poliţiştilor pe lângă care am trecut cu viteze în medie duble faţă de cea legală (asta în eventualitatea în care chiar există o limită de viteză în Turcia)...
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
3 comments:
totul a fost perfect pentru mine.
In brate Simona, in spate ...o portie de sarmale.
un taximetrist - ghid. priveliste extraordinara ...totul pana cand am vazut ...ca mergem cum 160 km/h , 6 insi cu bagaje cu tot .
De atunci si Simona tot cu capul aplecat la retrovizoare repeta intr-una " numa sa nu pice geanta"
=)) Pai daca pica geanta ramaneam doar cu hainele de pe mine.
Da' iti dai seama ce era daca punea o frana mai brusca? Zburam amandoi prin parbriz, cu sarmalele din spate dupa noi :))
ce-mi mai amintesc din calatoria cu taxiul e atunci cand a gresit drumul (de s-ar fi intamplat doar o data)si a intors pe un drum ingust si in panta, cred ca se si lucra prin zona -imi era teama sa nu facem tumbe -ce s-ar fi ales atunci de sarmale?!
Post a Comment